Romanii sunt veseli?

Posted by Mugur Frunzetti in oameni Mar 2nd, 2014 | one response

Rating: +4 (from 6 votes)

Va aduce aminte de campania Romanii sunt destepti? Printre cele mai intalnite caracterizari s-a regasit Romanii sunt veseli. Da, imi aduc aminte ca romanii au fost intotdeauna descrisi ca fiind veseli, primitori, deschisi, zambitori, intr-un cuvant romanii sunt oameni placuti.

In ultimii ani am petrecut ceva timp, atat in vacanta cat si in interes profesional, in locuri diverse: de la Olanda la insula Boracay din Filipine si de la Statele Unite la insula Saint Marten din Caraibe. Peste tot am fost un turist atipic, nu m-am limitat la traseele “indicate” si am ales sa intru in vorba cu oamenii, sa pun intrebari, sa merg in locurile frecventate de localnici si sa incerc sa inteleg viata lor de zi cu zi.

Am observat ca toti acesti oameni, dincolo de marile diferente care-i separa, au in comun zambetul. Fie ca este o veselie naturala, fie ca este o atitudine auto-impusa fata de turisti sau doar un gest mecanic fata de un client, mai toti cei pe care i-am intalnit mi-au zambit. Marea majoritate au dat buna ziua si au spus multumesc si la revedere, ba chiar au raspuns cu o portie generoasa de ras atunci cand am facut o gluma.

In urma cu 3 zile am intrat intr-un McDonalds din Bucuresti sa bea o cafea si sa stau de vorba 3 minute despre o reclama. Toate mesele erau ocupate. O tanar de aproximativ 25 de ani s-a ridicat de la o masa si ne-am indreptat spre el, spunandu-i in timp ce ne asezam cu zambetul pe buze “multumim frumos, ne-ati salvat“. Tanarul s-a uitat contrariat la mine, apoi s-a intors si a plecat fara sa spuna absolut nimic, fara sa schiteze nici cel mai mic zambet. Terminam vorba si cafeaua si, cand se ne ridicam, vad un batran care se uita disperat cu o tava plina in mana dupa o masa libera. Ma ridic in picioare, fac un semn spre scaunul gol, acesta se apropie de masa si, inainte de a se aseza, zambesc si spun “sa aveti pofta“. Din nou aceeasi privire mirata, contrariata, chiar suparata.

De atunci ma tot uit in jurul meu. La casierita de la Mega Image, la soferul de taxi, la fetele din magazinul de haine, la ospatar, la oamenii de pe strada, din mall sau chiar din parc. Ma uit la ei si zambesc, disperat dupa un zambet de raspuns. Oamenii sunt tristi. Zambetele sunt din ce in ce mai rare. Acel salut implicit din zambet este pe cale de disparitie.

Oare romanii nu mai sunt veseli? Oare ne-a disparut toata energia pozitiva? Cheful de viata? Ce se intampla cu noi? Prietenii imi spun ca este saracia, dar nu cred. In insule am intalnit oameni care traiau 9 intr-o maghernita din carton de 5 mp si zambeau toata ziua. Am intalnit soferi de taxi pe bicicleta care atunci cand castigau 10 dolari pe zi aveau o zi exceptionala si care nu iesisera in viata lor cu sotia la restaurant pentru ca nu isi permiteau. Si totusi salutau, zambeau, transmiteau o energie pozitiva. Noi, romanii, parem ca vrem sa ne transmitem unii celorlalti tristete, dezamagire, lipsa oricarui entuziasm dar si a oricarei sperante si dorinte de mai bine.

Imi este imposibil sa accept lipsa sperantei si de aceea mi-am propus sa fac tot ce pot pentru a readuce zambetul pe buzele noastre, ale tuturor. Zambetul nu are legatura cu banii din cont, cu venitul mediu lunar sau cu valoarea alocatiei pentru copii. Zambetul este expresia bucuriei de a trai, de a te bucura de viata si de cei dragi, zambetul este speranta care ne face sa asteptam cu nerabdare ziua de maine.

Si, daca tot zambim, cum ar fi sa dam si Buna ziua inclusiv oamenilor pe care nu-i cunoastem dar cu care ne intersectam drumurile de zi cu zi? Dar Multumesc, daca am folosi multumesc mai des, chiar si atunci cand cineva se ridica de pe scaunul pe care ne bucuram sa-l ocupam, ne lasa sa intram primi pe usa unde ne-am intersectat sau doar ne ofera produsul pe care l-am ales intr-un magazin sau ne aduce restul la nota de plata de la McDonalds?