În ultimele săptămâni nu trece o zi fără să mă întrebe cineva despre bitcoin. Prieteni care n-au cumpărat niciodată o acțiune, antreprenori care abia își țin firma pe linia de plutire, oameni care până anul trecut credeau că bitcoin e un joc pe calculator. Toți vor să știe același lucru: mai e timp să intre?
Am studiat finanțe internaționale la MBA și lucrez în online de peste zece ani, așa că înțeleg de ce fascinează subiectul. Bitcoin a început anul în jurul a 1.000 de dolari, a ajuns la începutul lui septembrie aproape de 5.000, iar acum se tranzacționează ceva peste 4.000, după ce China a interzis ofertele de monede noi (ICO). Asta înseamnă o creștere de vreo patru ori în opt luni. Mi s-a părut momentul potrivit să-mi pun gândurile în ordine, fără entuziasm de forum și fără dispreț de bancher.
Ce e, de fapt, blockchain-ul, în cuvinte simple
Imaginează-ți un registru contabil pe care nu-l ține o bancă, ci mii de calculatoare din toată lumea, în același timp. Fiecare tranzacție nouă e verificată de rețea și adăugată într-un bloc, iar blocurile sunt legate între ele ca verigile unui lanț. Ca să falsifici o înregistrare, ar trebui să modifici toate copiile deodată, ceea ce e practic imposibil. Asta e ideea: încredere fără un intermediar central.
Bitcoin e prima aplicație a acestei tehnologii: o monedă digitală, cu un număr limitat de unități, pe care o poți trimite oricui, oriunde, fără să treci printr-o bancă. Ethereum a dus ideea mai departe: pe rețeaua lui poți rula mici programe, așa-numitele contracte inteligente, care se execută singure când sunt îndeplinite anumite condiții. De aici pornește și valul de ICO-uri.
De ce crește prețul: speculație, nu utilizare
Să fim cinstiți. Foarte puțini dintre cei care cumpără bitcoin azi îl folosesc ca să plătească ceva. Îl cumpără pentru că speră că mâine va valora mai mult. Asta nu e neapărat rău, așa funcționează multe piețe la început, dar trebuie spus clar: prețul de azi reflectă așteptări, nu o valoare economică pe care s-o poți calcula ca la o firmă cu profit și dividende.
Bitcoin nu are bilanț, nu are flux de numerar, nu are o bancă centrală care să-l susțină. Valorează exact cât sunt dispuși oamenii să plătească pe el. Când intră bani noi, prețul urcă. Când se sperie lumea, coboară la fel de repede. Am văzut deja asta de mai multe ori: falimentul Mt. Gox din 2014, scăderile bruște din vara asta și reacția de săptămâna trecută la vestea din China.
Semnale de bulă pe care le văd
Nu pot spune unde va fi prețul peste șase luni. Nimeni nu poate, oricât de sigur ar vorbi pe YouTube. Dar recunosc câteva semne pe care le-am mai văzut în alte manii, de la dot-com-ul de la începutul anilor 2000 la imobiliarele de dinainte de 2008:
- Toată lumea vorbește despre asta, inclusiv oameni care nu pot explica ce cumpără.
- Apar zilnic proiecte care strâng milioane de dolari doar pe baza unui document tehnic (white paper) și a unui site frumos, fără produs, fără clienți, uneori fără o echipă reală.
- Se promit randamente garantate, „de zece ori până la Crăciun”.
- Oamenii se împrumută ca să cumpere sau pun în joc economiile de o viață.
- Orice critică e întâmpinată cu „tu nu înțelegi tehnologia”.
Mai multe dintre aceste semne sunt prezente acum. Asta nu înseamnă că totul se prăbușește mâine. Bulele pot crește mult mai mult decât pare rațional, iar cei care le anunță prea devreme arată ridicol o vreme. Dar înseamnă că o corecție serioasă e oricând posibilă și că trebuie să intri cu ochii deschiși.
ICO-urile și lecția din China
ICO-ul e un fel de strângere de fonduri: o firmă emite propriile jetoane digitale și le vinde publicului în schimbul unor criptomonede. După estimările din piață, anul acesta s-au strâns așa peste un miliard de dolari. Pentru un antreprenor, ideea e tentantă: bani rapizi, fără bănci, fără fonduri de investiții care să-ți ceară rapoarte. La începutul anului am scris despre startup-urile românești care ar putea cuceri lumea și despre cât de greu se găsește finanțare la noi, așa că înțeleg atracția.
Numai că un investitor dintr-un ICO nu primește, de regulă, nicio parte din firmă, niciun drept de vot și nicio protecție legală. Primește niște jetoane a căror valoare depinde de încrederea celorlalți. La începutul lui septembrie, banca centrală a Chinei a declarat ICO-urile ilegale și a cerut returnarea banilor strânși. Piața a reacționat imediat. Mă aștept ca și alte țări să vină cu reguli. Statul, de obicei, e lent cu tehnologia, cum se vede bine și în România digitală, unde statul e în urma oamenilor, dar când e vorba de bani strânși de la public, reglementarea vine sigur.
Ce cred că va rezista pe termen lung
Aici sunt mai optimist decât par. Cred că tehnologia din spate e reală și importantă, chiar dacă multe dintre monedele de azi vor dispărea. Câteva direcții mi se par serioase:
- Plățile internaționale: trimiterea de bani peste granițe e încă lentă și scumpă, iar un registru comun poate reduce mult costurile.
- Contractele inteligente: acorduri care se execută automat, fără hârtii și fără intermediari, de la logistică la asigurări.
- Evidențe care nu pot fi falsificate: proprietăți, documente, lanțuri de aprovizionare.
- Bitcoin ca un fel de aur digital, pentru cei care nu au încredere în monedele naționale.
Dar e o diferență mare între a crede în tehnologie și a crede că orice monedă cu nume la modă va valora o avere. În anii 2000 internetul a schimbat lumea, deși majoritatea firmelor dot-com au dispărut. Va fi probabil la fel și aici.
Regulile mele, dacă vrei totuși să intri
Nu sunt consultant financiar și nu-ți spun să cumperi sau să vinzi. Îți spun doar regulile pe care mi le-aș aplica mie:
- Bagi doar bani pe care îți permiți să-i pierzi în totalitate, fără să-ți afecteze familia sau afacerea.
- Fără credit și fără tranzacționare cu efect de levier. Să pierzi banii tăi doare. Să pierzi bani împrumutați te poate îngropa.
- Atenție la țepe: platforme necunoscute, „consultanți” care te sună, scheme de tip piramidă care promit câștig zilnic.
- Ține criptomonedele într-un portofel pe care îl controlezi tu, nu lăsa totul pe o platformă de schimb.
- Nu cumpăra din frica de a rata ocazia. Dacă te uiți la preț de zece ori pe zi, ai pus prea mult.
Una dintre lecțiile pe care le-am învățat din 20 de ani de antreprenoriat e că banii se pierd cel mai ușor când ești convins că nu poți pierde. Riscul nu dispare pentru că o tehnologie e nouă și interesantă.
Bulă sau economie nouă?
Răspunsul meu sincer: probabil amândouă. Avem o bulă speculativă clară în jurul multor monede și ICO-uri, și avem în același timp o tehnologie care poate schimba felul în care facem plăți și semnăm contracte. Bula se poate dezumfla, iar tehnologia va merge mai departe, în ritmul ei, mai încet decât spun entuziaștii și mai repede decât cred scepticii.
Tu ce crezi? Ai cumpărat bitcoin sau stai deoparte până se limpezesc apele? Mi-ar plăcea să aflu cum vă gândiți la asta.