Peste o săptămână, pe 1 și 2 noiembrie, deschidem a treia ediție AI Expo Europe, la București, la Radisson Blu. Scriu rândurile astea în săptămâna în care totul se strânge: liste, emailuri, ultimele verificări, telefoane care sună la ore ciudate. E momentul în care, ca organizator, ai mai puțin timp ca oricând să gândești. Tocmai de aceea am vrut să mă opresc o oră și să scriu.
Mai e un motiv. Acesta e articolul cu numărul 100 din seria pe care am scris-o aici. Mi s-a părut potrivit ca ultimul să fie despre subiectul care m-a ocupat cel mai mult în ultimii ani și despre întrebarea pe care o aud tot mai des: bun, am trecut de entuziasm, și acum ce facem?
Trei ediții, trei conversații diferite
Când am scris de ce am fondat AI Expo Europe, în ianuarie 2024, ideea era simplă: Europa Centrală și de Est avea nevoie de propriul loc de întâlnire pentru business și AI, iar Bucureștiul putea fi acel loc. Nu eram singur, am pornit totul cu o echipă care a tras enorm de atunci și până azi.
Prima ediție a fost despre a construi ceva de la zero și despre întrebări de bază: ce poate face AI-ul, ce nu poate, e un val trecător sau nu. Am scris sincer despre asta în bilanțul primului an. La a doua ediție, conversația se mutase deja: aproape nimeni nu mai întreba „ce e”, ci „cum îl punem în producție” și „cum măsurăm dacă merge”. Am povestit în ce am învățat la AI Expo Europe 2025 cum gâtul sticlei nu mai era tehnologia, ci oamenii.
A treia ediție vine într-un moment în care AI-ul nu mai e o noutate pentru nimeni. E în telefon, în email, în softul de contabilitate, în căutare. Iar când o tehnologie devine banală, abia atunci încep întrebările serioase.
După hype vin întrebările grele
Hype-ul are un rol. Atrage atenția, bani, oameni talentați. Dar are și un cost: îi face pe mulți să cumpere promisiuni în loc de rezultate. Faza în care fiecare firmă anunța „am integrat AI” doar ca să nu rămână în urmă cred că s-a cam încheiat. Acum, întrebările pe care le aud de la antreprenori și manageri sunt mult mai prozaice și, sincer, mult mai sănătoase:
- Ce valoare aduce, concret, în firma mea? În bani, în timp, în calitate.
- Cum îl implementez fără să stric ce funcționează deja?
- Cine răspunde când greșește? Ce reguli interne îmi trebuie?
- Ce se întâmplă cu oamenii mei? Pe cine formez și pentru ce?
- Cum câștig încrederea clienților când o parte din interacțiune e făcută de o mașină?
Valoare, implementare, guvernanță, oameni, încredere. Dacă ar fi să rezum ce urmează după hype, astea ar fi cele cinci cuvinte.
Ce vrem să punem în centru anul acesta
N-o să vă dau agenda aici și nici nume. Vă spun doar ce ne-am propus ca echipă, ca intenție, când am gândit ediția din 2026, pe cele două scene, cea de conferință și cea de demo:
- Implementări reale și rezultate. Mai puține viziuni despre 2035, mai multe povești despre ce s-a făcut, ce a mers, ce nu și de ce.
- Agenți în producție. Despre agenții AI s-a vorbit mult ca despre pasul următor după chatboți. Ne interesează ce se întâmplă când chiar ajung să lucreze în fluxurile unei firme.
- AI, joburi și competențe. Nu în tonul apocaliptic, ci practic: ce se schimbă în rolurile oamenilor și cum îi pregătești.
- Reglementarea, în practică. AI Act nu mai e un subiect teoretic. Firmele vor să știe ce au de făcut, nu doar ce scrie în text.
- Încredere și siguranță. Pentru că fără încredere, orice implementare se oprește la primul incident.
- Rolul regiunii. Europa Centrală și de Est nu trebuie să fie doar consumator de tehnologie făcută în altă parte.
Sunt intenții. Cât reușim să le transformăm în discuții bune o să judecați voi, cei care veniți.
De la GPT-3 la azi: drumul meu pe acest blog
Recitind arhiva, mi-am dat seama cât de mult a ocupat AI-ul din ce am scris aici. Prin 2020 mă minunam de un text generat de GPT-3 care suna a om. Doi ani mai târziu, am scris despre primele mele zile cu ChatGPT, cu entuziasmul cuiva care tocmai a descoperit o jucărie nouă și bănuiește că nu e doar o jucărie.
Au urmat articolele despre cum îl folosesc concret în afaceri, despre GPT-4 și frica de sfârșitul meseriilor, despre reglementarea din Europa, despre agenți, despre companionii AI și etica lor, despre cine răspunde când greșește algoritmul. Privite una după alta, arată ca un jurnal: de la uimire, la experimentare, la întrebări despre responsabilitate.
La începutul anului am scris și 10 predicții pentru afacerile din 2026. Nu le dau note acum, n-a trecut încă anul. Dar direcția generală, că AI-ul trece din zona de experiment în zona de operațiuni, se vede peste tot în jur.
Ce am învățat eu, ca fondator, în trei ani
Primul lucru: un eveniment nu e despre scenă, e despre ce se întâmplă între sesiuni. Cele mai bune proiecte pe care le-am văzut pornind au început pe hol, la o cafea, nu la microfon.
Al doilea: publicul se maturizează mai repede decât crezi. Ce era interesant acum doi ani pare acum de nivel introductiv. Dacă nu crești odată cu el, îl pierzi.
Al treilea: întrebările bune contează mai mult decât răspunsurile rapide. În AI, oricine îți poate da un răspuns în câteva secunde. Ce lipsește e cineva care să te ajute să pui întrebarea potrivită pentru firma ta.
Hai să vorbim față în față
Dacă ești în București pe 1 și 2 noiembrie și te interesează partea practică a AI-ului, vino. Nu doar pentru prezentări, ci pentru discuții. Caută-mă pe hol. Îmi place să aud ce încearcă oamenii în firmele lor, ce a mers și mai ales ce n-a mers, pentru că acolo se învață cel mai mult.
Iar dacă nu ajungi, scrie-mi. Conversațiile astea nu se termină odată cu evenimentul.
Blogul rămâne
Acest blog a fost mereu locul unde scriu ce învăț: din afaceri, din greșeli, din călătorii, din tehnologie. Seria se încheie aici, dar scrisul nu. O să continui să pun aici ce aflu, inclusiv ce iese din a treia ediție.
Până atunci, o întrebare pentru voi: dacă ar fi să alegeți un singur subiect despre AI pe care să-l discutăm serios, fără hype, care ar fi acela?