Magazinele offline în online

eFlamingo dol Ultrapro

De aproape un an, încă de la primele semne de criză, aud din ce în ce mai des de trecerea magazinelor offline în online. Fie că este vorba de economii de costuri, fie de rezultate spectaculoase, fie de investiții de sute de mii de euro sau chiar milioane.

Dar subiectul este mult mai vechi. Încă de la înființarea MarketOnline, în urmă cu mai bine de 3 ani, am analizat ca posibili competitori vânzătorii offline de IT&C, electronice și electrocasnice: Altex, Flamingo, Ultrapro, Domo, DDC, Diverta. Unii dintre ei erau deja activi în online sau începeau să fie: Domo.ro, eFlamingo.ro, UpShop, ddc.ro.

Spre marea mea mirare, pe parcursul acestor 3 ani, majoritatea acestor “treceri”, “transformări” sau “extinderi” au eșuat lamentabil, se chinuie din greu sau, în cel mai bun caz, sunt departe de a fi profitabile și de a-și recupera investițiile.De ce mirare? Pentru că jucătorii offline aveau toate atuurile mai puțin unul. Aveau resurse financiare (cel puțin înainte de criză, mai mari decât toate magazinele online românești la un loc), aveau stocuri, aveau acces la prețuri excelente (unii fiind chiar importatori direcți pe multe branduri), aveau foarte buni cunoscători ai produselor (să le spunem product manageri), aveau logistică (depozite, flote auto, birouri, comunicații). Aveau tot ce mi-aș fi dorit și eu pentru a reuși ceea ce îmi propusesem: un loc în top 3 magazine online în maxim 2 ani de la lansare.

Și totuși ce a lipsit? Părerea mea? Omul/oamenii de online! Antreprenorul! Managerul implicat! Comunicarea! Flexibilitatea! Într-un cuvânt: OMUL!

În mai toate aceste încercări, au fost detașați pentru a conduce afacerile online oameni cu experiență și rezultate în compania respectivă, dar a căror experiența era 100% offline. Oameni care nu au știut nici cum să facă un business online și nici cum să învețe de la cei care știu.

Să analizăm 3 încercări (aș analiza mai multe dar vă plictisesc):

1. eFlamingo – unul dintre eșecurile majore având în vedere poziția companiei pe piață la momentul lansării (și al relansării apoi), sumele investite (declarați 5-600.000 eur, eu aș estima minim 150.000 eur), stocurile, logistica, resursele umane, brandul și încrederea asociată lui. Deși perceput ca un brand scump în offline, Flamingo se bucură de un grad de încredere ridicat, produsele fiind apreciate drept calitative și existând un procent redus de reclamații față de serviciile oferite. Din păcate, magazinul online eFlamingo s-a poziționat de la început ca un magazin foarte scump și asta într-o perioada când toate magazinele online dădeau în prețuri iar eMag avea peste 50% din piață și prețurile cu aproape 5% în medie sub eFlamingo. Adăugăm aici o serie de campanii de marketing dezastruoase, realizate în mod evident de oameni care nu aveau experiență de marketing online, cu bannere standard și zeci de milioane de afișări, deloc targetate, campanii specifice companiilor offline cu bugete mari de TV care alocă 1% pentru online, apar peste tot și convertesc mai nimic. Am auzit de curând că vor să relanseze a treia oară afacerea online și să devină numărul 1 în 2-3 ani. Nu am priceput dacă pe eFlamingo și platforma IBM Websphere care le-a dat atâtea bătăi de cap sau pe Flamingo.ro și cu un soft mai prietenos. De proiect am auzit că se ocupă Eli, fosta directoare a diviziei de distribuție a Flamingo înainte de vânzarea acesteia către Asesoft. Excelent manager de vânzări și distribuție, un om desosebit, dar cu zero experiență în online, sper că Eli va lua de la început în calcul 2-3 oameni cu experiență de calitate în online, mai ales pe marketing (și aici includ de la design și usability la servicii și poziționare), pe care să-i și asculte.

2. UpShop – poate cel mai mare eșec, în pofida unor avantaje similare cu cele ale Flamingo, a unor prețuri mai rezonabile (oricum UltraPro a fost întotdeauna mai aproape de prețurile medii de piața decât Flamingo). Deși au avut un început bun și o echipă ok (am lucrat personal cu unii dintre cei care au fost acolo de la început la sfârșit), problema a fost aceeași: top-management fără experiență în online, o subordonare neoficială a online-ului de către offline, lipsa de decizie, campaniile de marketing mult prea scumpe și lipsite total de creativitate, gândite ca prin anii 90. Cu o investiție anunțată de 500.000 – 1.500.00 eur depinzând de unde, când și cine anunță, dar cu sute de mii de euro investiți în publicitate cu o conversie extrem de scăzută, UpShop a fost probabil una dintre pietrele de moară care au dus Ktech Electronics către faliment, deși ar fi putut fi soluția care să o salveze din criză. Poate nu cea mai grea piatră, dar sigur una dintre ele.

3. DOL – la momentul relansării de către Diverta / RTC în 2008 a dol.ro conduceam MarketOnline și Mediadot și  am fost sincer îngrijorat. Au cumpărat cea mai scumpă versiune de IBM Websphere (undeva peste 250.000 euro), au format o echipă numeroasă cu mulți oameni de calitate, pe care i-au stimulat cu salarii excelente (unul dintr ei, Alex, luat chiar din echipa mea), au angajat o firmă de consultanță, marketing și SEO despre care am o părere excelentă (Cerebralart.ro). Nu mai pomenesc de faptul că în grup aveau Proca (importator IT&C), TCE (curier rapid), DDC (depozitul de carte), PR și mai tot ce le trebuia. Deci, 99% șanse să devină rapid un concurent periculos, foarte periculos. Rezultatul după nici un an de la relansare: peste 1.000.000 de euro îngropați, eșec total, se pare că mai au un angajat de mentenanță și atât. Trist adevăr. Cauza? Odată în plus, managementul. A fost pusă în fruntea dol.ro o doamnă manager cu experiență în … publicitate offline și multinaționale și cu o credință absolută că deține toate adevărurile. În plus, deținătorul (Radu Octavian) a ales să nu fie disponibil pentru a primi părerile propriilor angajați decât în ședințe formale unde frica era cuvântul de ordine. Și așa s-a ajuns că Alex, deși avea o excelentă experiență de operare a unui magazin online, știa usability, comunități, IT&C și chiar relații cu clienții, făcea în calitate de director operațional 5 ore de rapoarte pe zi, aproape să spună și la ce oră a mers la WC și pentru cât timp. Așa s-a ajuns ca cei de la Cerebral să trimită sute de mailuri de avertizare și de propunere care să se plimbe între diverși șefi ai dol până la pierdere … și asta ca într-un final să fie învinuiți de lipsa de rezultate și să primească drept mulțumire a faptului că au încercat cât au putut să evite dezastrul, o mare ȚEAPĂ (adică nu și-au primit nici până acum banii). Și acum Radu se plânge că nu merge Diverta … e greu să nu spui e normal, dacă a omorât canalul online, cel mai probabil viitorul comerțului.

Sper că nu am fost excesiv cu astea 3 exemple triste, puteam să vorbesc de Altex.ro, care s-a tot amânat câțiva ani dar care acum se pare că mișcă ceva, eu aș spune că destul de încet și, după cum comunică și după experiența mea pe site (am încercat să comand ceva), se pare că iar nu au sau nu lasă pe cei care știu business-ul online să-și facă treaba. Aș fi putut scrie și de Domo.ro, unicul exemplu pozitiv pe care îl pot da. Este adevărat, sistemul logistic este groaznic,  fiind lăsat pe mâna unui magazin offline Domo, probabil cel mai apropiat de locația clientului, punându-l astfel pe acesta în contact cu vânzătorul de magazin, șeful de tură, șoferul, manipulantul … de aici și unele experiențe sublime care te fac să fugi cât poți. Dar au o campanie de marketing decentă (nu prea inovativă dar măcar targetată), prețuri bune, usability pe site, constanță în abordare … sunt în mod cert numărul 1 online dintre magazinele offline, dar sunt departe de ce ar putea fi. Dc-shop.ro s-a despărțit cumva de DDC și, fără să fie spectaculos, are o prezență constantă în online și crește, îl văd undeva pe locurile 6-7 în IT&C online după volumul de vânzări.

O concluzie pentru managerii/ownerii afacerilor de retail offline: nu mai amestecați merele offline cu perele online. Oferiți diviziilor online independență, separați firmele dacă e cazul, oferiți suportul grupului la nivel practic și nu declarativ, angajați oameni de online să le conducă, apelați la consultanți cu rezultate dovedite, ascultați-i nu-i plătiți degeaba, asociați-vă sau cumpărați o companie online de calitate, stimulați o atmosferă de lucru entuziastă după modelul Zappos și nu o organizație cu ierarhii stricte și inițiative zero, că pentru asta avem Armata. Și aveți toate șansele să vindeți din ce în ce mai mult în online și asta să vă readucă spre profitabilitate. Criza nu se va sfârși în 2009, toți simțim asta, cu cât întârziați mai mult să faceți afaceri online EFICIENTE, cu atât mai mulți bani veți pierde în loc să câștigați.
Later edit: Răspund unui mail anonim (da, am dar reply și Yahoo a spus că nu există adresa de la care a venit mailul) primit acum 10 minute: DA, sunt de vânzare! Dar nu pentru asta am scris articolul și oricum mă vând prea scump pentru perioada asta de criză 🙂