Vara asta am împlinit 49 de ani. M-am născut în București, în 1976, și am pornit prima firmă la 18 ani. De atunci n-am mai fost niciodată angajatul cuiva. Asta înseamnă peste trei decenii de antreprenoriat, cu suișuri, coborâșuri și câteva decizii pe care le-aș lua altfel dacă aș putea da timpul înapoi.
Tot mai des primesc aceeași întrebare, uneori cu curiozitate, alteori cu o urmă de reproș: „Nu te-ai săturat? De ce nu te oprești?” E o întrebare bună. Am încercat să-i răspund sincer, mai mult pentru mine decât pentru alții.
Un drum lung, pe scurt
Am început cu Bucharest Popcorn, o fabrică mică de popcorn preambalat pentru magazine. Am trecut apoi prin producție, distribuție, transport și asigurări, înainte să mă îndrăgostesc de online. În 2005 am lansat MarketOnline, în 2008 am cumpărat Mediadot și Azerty, iar în 2009 am pornit Floria, în plină criză. Tot atunci a început și Știri de Bine, un site de știri pozitive pe care l-am ținut până în 2016. Am scris mai pe larg despre primele două decenii în lecțiile din 20 de ani de antreprenoriat.
Din 2013 am construit Retargeting, o platformă de marketing automation pentru magazine online. În martie 2018 m-am mutat în Cipru, la Limassol, și de acolo am început să lucrez altfel: consiliez startup-uri și intru alături de fondatori pentru equity, nu pentru onorarii. Am fost strategic advisor la Crypto Expo Europe, am fondat în 2024 AI Expo Europe, am construit Slide, o aplicație de dating cu profiluri verificate, apoi Desirex, un companion AI, iar anul acesta Joylo, o aplicație de livrare rapidă a cadourilor. Privit de la distanță, pare haotic. Din interior, a fost mereu același lucru: construiesc.
Curiozitatea nu ia pensie
Primul motiv pentru care nu mă opresc e simplu: încă sunt curios. Am prins nașterea internetului comercial în România, boomul ecommerce-ului, apariția rețelelor sociale și a mobilului. Toate au fost schimbări mari. Dar inteligența artificială e cea mai interesantă transformare pe care am văzut-o vreodată. Pentru prima dată, o tehnologie nu doar accelerează ce făceam deja, ci schimbă felul în care gândim, scriem, vindem și decidem.
Să mă retrag tocmai acum mi s-ar părea ca și cum aș pleca de la un film exact când începe partea bună.
Construind învăț
Eu nu învăț bine din cărți sau din cursuri. Învăț construind. Fiecare proiect m-a obligat să înțeleg o piață nouă, alți clienți, alte greșeli. Popcornul m-a învățat cash-flow-ul, online-ul m-a învățat marketingul, Retargeting m-a învățat ce înseamnă un produs software, iar aplicațiile din ultimii ani m-au obligat să înțeleg AI-ul nu din articole, ci din cod și din feedback-ul utilizatorilor.
Dacă m-aș opri din construit, m-aș opri, practic, din învățat. Și nu sunt pregătit pentru asta.
Equity, fondatori tineri și energia lor
Când lucrezi pentru equity, câștigi doar dacă firma câștigă. Asta te ține treaz. Nu poți să dai un sfat generic și să pleci acasă, pentru că succesul tău depinde de rezultatele lor. Mi se pare cel mai cinstit mod de a lucra cu un startup și, culmea, cel care mă ține tânăr.
Lucrez mult cu fondatori care au jumătate din vârsta mea. Au energie, au curaj și pun întrebări pe care eu nu le mai pun. Eu vin cu greșelile pe care le-am făcut deja, ca ei să nu mai fie nevoiți să le plătească. Bucuria cea mai mare nu e un exit sau o rundă de finanțare, ci momentul în care vezi un fondator care acum doi ani nu știa să citească un bilanț luând singur o decizie bună. Despre rolul ăsta am scris și când am încercat să explic ce înseamnă un mentor bun.
Vreau să las ceva util
La 20 de ani voiam să câștig bani. La 30 voiam să construiesc firme mari. La 49 mă gândesc tot mai des la ce rămâne după mine. Am crezut mereu într-o societate corectă, în care regulile sunt aceleași pentru toți și în care cine muncește cinstit poate trăi decent. Fiecare startup sănătos, fiecare fondator care învață să construiască bine și fiecare eveniment care aduce oameni la aceeași masă sunt mici pași în direcția asta.
Și mai e un motiv, poate cel mai personal: copiii mei. Am o fiică și un fiu, iar ei nu învață din ce le spun, ci din ce văd. Vreau să vadă un tată care muncește cu plăcere, care greșește, se ridică și o ia de la capăt. Nu ca model de urmat cu orice preț, ci ca dovadă că poți face toată viața un lucru care îți place.
Ce s-a schimbat cu vârsta
Nu mă opresc, dar nici nu mai alerg la fel. Câteva lucruri s-au schimbat clar:
- Îmi aleg mult mai atent partenerii. Un proiect bun cu oamenii greșiți e un proiect prost.
- Spun „nu” mult mai des. Majoritatea oportunităților sunt, de fapt, distrageri.
- Îmi protejez sănătatea, familia și timpul. Nu le mai sacrific pentru un termen-limită.
- Fac sport cu regularitate: diving, schi, tenis. Nu pentru performanță, ci pentru minte.
- Călătoresc mult. Am ajuns pe cinci din cele șase continente și fiecare drum îmi schimbă puțin perspectiva.
Și mutarea în Cipru a contat. Vremea, marea, aerul curat și un stat care tratează antreprenorii corect m-au ajutat să lucrez mai calm. Am povestit cum arată asta în viața în Cipru după șase ani.
Ce i-aș spune celui de 18 ani
Dacă m-aș putea întâlni cu mine cel de la 18 ani, i-aș spune trei lucruri. Unu: ai răbdare cu tine, nu cu ceilalți; cele mai multe greșeli vin din grabă. Doi: nu vinde sub presiune dacă poți evita, iar dacă nu poți, nu te mai certa ani la rând pentru asta. Trei: alege-ți oamenii cu grijă, pentru că ei contează mai mult decât ideea. Pe larg, sfaturile astea le-am strâns și în ce le spun tinerilor care vor să devină antreprenori.
Și celui care începe la 49 de ani
Nu e târziu. Ai ceva ce un tânăr de 18 ani nu are: experiență, rețea, răbdare și, de obicei, o idee mai clară despre ce nu vrei. Pornește mic, testează repede și nu-ți risca tot ce ai construit până acum. Folosește AI-ul ca pe un coleg care nu obosește; azi poți face singur ce acum zece ani cerea o echipă întreagă. Și caută-ți un partener mai tânăr. Energia lui plus experiența ta e o combinație foarte bună.
Nu mă opresc, dar aleg altfel
Nu cred că există o vârstă la care antreprenorul „termină”. Există doar momentul în care nu mai ai chef. Eu încă am. Diferența e că acum știu mai bine pentru ce și pentru cine construiesc.
Voi ce v-ar face să vă opriți? Și ce v-ar face să continuați? Mi-ar plăcea să aflu.