Am ajuns în Limassol la început de martie. Au trecut aproape două luni, suficient cât să nu mă mai rătăcesc prin oraș, dar prea puțin cât să pretind că știu tot. Despre motivele pentru care am plecat am scris deja. Acum vreau să scriu altceva: cum arată Limassolul văzut prin ochii unui antreprenor care încă își face loc aici. Am povestit de ce m-am mutat în Cipru într-un articol separat.
Dacă te gândești să te muți sau să-ți deschizi o firmă în Cipru, poate îți folosesc impresiile mele. Sunt impresii, nu un ghid juridic. Le-am adunat din întâlniri, drumuri prin oraș, birouri, cafenele și multe întrebări puse oamenilor care sunt aici de ani buni.
Engleza te scoate din aproape orice încurcătură
Primul lucru care m-a liniștit a fost limba. Oficial, limbile Ciprului sunt greaca și turca, dar în business și în administrație engleza e folosită aproape peste tot. Contracte, e-mailuri, discuții cu banca, cu avocatul, cu contabilul, formulare la ghișeu: în cele mai multe cazuri te descurci fără să știi un cuvânt de greacă. Impresia mea e că engleza funcționează practic ca a doua limbă a țării.
Pentru un antreprenor contează enorm. Nu pierzi timp cu traduceri, nu ai senzația că semnezi ceva ce nu înțelegi și poți lucra direct cu oameni din toată lumea. Asta nu înseamnă că n-ar fi politicos să înveți măcar câteva cuvinte în greacă. Am observat că un simplu „mulțumesc” în limba lor deschide uși și zâmbete.
O comunitate de business internațională, într-un oraș mic
Limassol nu e un oraș mare, dar are o concentrare de firme internaționale pe care rar o găsești în orașe de mărimea lui. Shipping-ul e aici de zeci de ani și se vede: multe companii de transport maritim și de management al navelor au birouri în oraș. Apoi sunt firmele din zona financiară, brokeri, fonduri, firme de consultanță, și tot mai multe companii de tehnologie care și-au mutat aici o parte din echipă.
Rezultatul e un amestec interesant. La aceeași masă poți avea un grec cipriot, un britanic, un rus, un israelian și un român. Toți vorbesc engleză, toți au venit cu un motiv și mulți au o poveste antreprenorială. Pentru cineva care, ca mine, a construit cu Retargeting un produs gândit pentru clienți din afara României, e un mediu în care mă simt natural. Am scris mai demult despre cum construiești un SaaS global, iar aici gândirea globală e regula, nu excepția.
Networkingul se face la cafea, nu la conferință
În București, networkingul înseamnă des evenimente, prezentări și cărți de vizită împărțite în grabă. Aici am văzut altceva: lucrurile se leagă la o cafea, la un prânz prelungit, pe faleză. Oamenii te prezintă cu ușurință unii altora. Cunoști pe cineva, acel cineva îți spune „trebuie să vorbești cu un prieten de-al meu”, și în câteva zile ai trei întâlniri noi.
Comunitatea e destul de mică încât reputația să circule repede. Asta e și bine, și o responsabilitate. Dacă ești serios, se află. Dacă nu, se află și mai repede. Mie mi se pare un sistem sănătos, pentru că încurajează relațiile pe termen lung, nu tranzacțiile rapide.
Ritmul e mai lent și, surprinzător, asta ajută
La început m-a enervat puțin. Lucrurile nu se fac mereu „până diseară”. Un răspuns poate veni mâine sau poimâine, o întâlnire începe cu zece minute de vorbă despre vreme și familie. Venind dintr-un ritm în care totul era urgent, a trebuit să mă reglez.
Apoi am observat că tensiunea mea a scăzut, nu și productivitatea. Oamenii sunt prietenoși, politicoși și, în general, de cuvânt. Când cineva îți spune că se ocupă, de obicei se ocupă, doar că în ritmul lui. După anii în care am învățat pe pielea mea cum să mă opresc înainte de burnout, un mediu care te obligă să respiri nu mi se pare un defect.
Marea și viața în aer liber, un avantaj de productivitate
Nu exagerez când spun că marea mi-a schimbat programul. Dimineața poți face sport pe faleză, la prânz poți mânca la doi pași de apă, iar seara te poți plimba fără să te gândești la trafic. Pentru cineva care iubește diving-ul, faptul că marea e la câteva minute e un lux pe care nu-l mai privesc ca pe o vacanță, ci ca pe o parte din viață.
Am observat că, atunci când îmi mut o parte din timp afară, gândesc mai limpede. Unele dintre cele mai bune idei din ultimele săptămâni nu mi-au venit la birou, ci la o plimbare pe malul mării. Nu e o metodă științifică, dar pentru mine funcționează. Aerul curat și soarele aproape zilnic ajută și ele mai mult decât m-aș fi așteptat.
Ce îți ia ceva timp să te obișnuiești
Nu e totul perfect și nici n-ar fi cinstit să pretind asta. Câteva lucruri cer adaptare:
- Căldura de vară. Localnicii și cei care stau aici de mult îmi spun că iulie și august sunt foarte fierbinți. Deja în mai simți că vine. Programul se ajustează: întâlnirile importante dimineața, mai puțină alergătură la prânz.
- Ritmul zilei. Multe magazine și birouri mai mici au un program cu o pauză lungă la mijlocul zilei, un fel de siestă. Dacă nu știi asta, poți găsi ușa închisă exact când aveai nevoie.
- Condusul pe partea stângă. Moștenire britanică. Primele zile sunt un exercițiu de concentrare, mai ales în sensurile giratorii. Te obișnuiești, dar la început e bine să conduci încet și fără grabă.
- Birocrația are tempo-ul ei. Procedurile sunt clare și, din ce am văzut până acum, corecte. Doar că unele durează mai mult decât te-ai aștepta, așa că planifică-le din timp.
Sfaturi pentru cine se gândește să vină
Dacă iei în calcul Limassolul pentru tine sau pentru firma ta, iată ce aș face din nou și ce aș face mai bine:
- Vorbește cu localnici și cu alți expați înainte să decizi. Ei îți spun lucrurile pe care nu le găsești pe site-uri: în ce cartier să stai, cum merg școlile, unde se lucrează bine, ce să eviți.
- Lucrează cu consultanți profesioniști pentru firmă și taxe. Înființarea unei companii, rezidența fiscală, contabilitatea și obligațiile față de România nu sunt lucruri de rezolvat din articole de pe internet. Un avocat și un contabil buni te scutesc de greșeli scumpe.
- Nu te grăbi cu toate deodată. Închiriază întâi, cunoaște orașul, apoi ia decizii mari. Două luni nu sunt suficiente ca să cunoști un loc, dar sunt suficiente ca să știi dacă vrei să rămâi.
- Intră în comunitate. Mergi la întâlniri, acceptă invitațiile la cafea, prezintă-te. Aici relațiile sunt jumătate din business.
Un ultim gând: din ce am văzut până acum, statul e predictibil și transparent cu antreprenorii, iar asta schimbă felul în care îți planifici afacerea. Am scris cândva despre ce înseamnă o societate corectă pentru un antreprenor. Nu cred că există loc perfect, dar există locuri în care regulile sunt clare și nu se schimbă peste noapte.
Primele două luni, pe scurt
Limassolul nu e pentru oricine. Dacă ai nevoie de agitația unei capitale mari, s-ar putea să ți se pară prea liniștit. Dar dacă vrei un loc în care să lucrezi internațional, în engleză, cu oameni deschiși, lângă mare și într-un ritm care nu te consumă, merită măcar o vizită serioasă. Eu sunt abia la început și sunt curios ce voi scrie peste un an.
Tu ai lucrat sau te-ai mutat într-o altă țară ca antreprenor? Ce te-a surprins cel mai mult în primele luni?