
Weekendul trecut am fost pentru 3 zile în Delta Dunării. Deși a fost a treia vizită în zonă, a fost de departe cea mai spectaculoasă. Mă obișnuisem cu apa, bărci, canale, stuf, păsări, pește, papă bună. De data asta am descoperit însă și 2 minuni ale naturii: Pădurea Letea și Insula Îndrăgostiților. Și, cum a trecut ceva timp de când v-am povestit despre vacanțe (Nisipurile de Aur, Vacanța în America și altele), am decis că e momentul să povestesc și ce descopăr în România.
Astăzi vreau să vă povestesc despre Pădurea Letea. Am auzit prima oară de acest loc pe când cu scandalul penibil de la TV cu caii sălbatici, din care nu am priceput mai nimic. Dar a fost de ajuns ca să devin curios, curiozitatea fiind poate cea mai mare calitate și cel mai greu defect al meu deopotrivă.
O oră de drum de la Mila 23 cu o barcă rapidă și iată-ne la Letea. Coborâm din parcă parcă pe o uliță de țară la marginea unui sat prăfuit și uitat de lume. Parcă ieșeam din Delta și nimic nu anunța vreun spectacol.
După numai 10 minute de mers lejer cu o mașină de teren (una sănătoasă de offroand că asfalt nu s-a inventat încă la Letea) și am ajuns într-un loc fantastic, pe care nu îl credeam posibil: Pădurea Letea.
Primul șoc pentru mine a fost nisipul. Ne-am dat jos din mașină într-o poieniță cu … nisip. Și nu orice fel de nisip, nisip fin de plajă cum toată Turcia n-a văzut 🙂 Am spus că e doar o zonă și am început să mă plimb. La naiba, erau dune întregi de nisip! Am intrat în pădure, convins fiind că măcar copacii vor credte din pământ, cum suntem obișnuiți. Și am văzut stejari, plopi, frasini și tot felul de copaci, într-o combinație ireală cu liane și plante exotice. Toate crescând în nisip.

V-aș povesti încă 10 pagini însă am citit undeva că articolele lungi obosesc. V-aș spune despre cai, despre lacul sărat, despre mâncarea tradițională, despre localnici. Am să las în schimb pozele să vă povestească și am să vă spun că trebuie să vizitați Pădurea Letea măcar odată în viață. Acum repede, până nu se închide complet accesul în pădure (măsură cel puțin discutabilă, dar astăzi vreau să vă scriu numai de bine).





Poate mâine am timp să scriu despre Insula Îndrăgostiților.