Cumpărături online

Prodav

Am citit că românii de tem de cumpărăturile online. După ce am fost mult timp de ambele părți ale afacerii, respectiv și manager de magazin online și client care face cumpărături online foarte des, îmi pare un pic ciudat rezultatul studiului. Românii nu se tem de cumpărăturile online, ei vor prea mult de la magazinele online.Este adevărat, găsim pe forumuri și bloguri mii sau zeci de mii de acuze la adresa tuturor magazinelor online din România. Știm sigur că emag e de rahat (avem chiar și blog antiemag), marketonline e de rahat, PCGarage e de rahat și … lista continuă la infinit.

Deși nu vrem să recunoaștem, uneori cauza conflictului dintre client și magazin este mai degrabă la cel dintâi. Eu, tu, noi toți avem așteptări uneori nerealiste și pretenții mult exagerate de la magazinele online, deși în offline suntem mai ponderați. Și asta, cel mai probabil, pentru că în online putem să țipăm oricât de tare, să înjurăm oricât de urât și să fim cât de anonimi sau falși vrem. Vrem să cumpărăm la cel mai mic preț, un produs sigilat dar testat că merge, aflat pe stocul magazinului și livrabil în câteva ore, la care garanția se rezolvă pe loc prin înlocuire sau returnarea banilor, actualizați la indicii care ne convin, vrem să găsim pe site informații reale, filmulețe, teste și de toate, oricât de mult ar costa, vrem să primim de 3 ori factura prin curier rapid, gratis, că pe primele 2 le-am pierdut (dar nu recunoaștem), și vrem și vrem și vrem!

Astăzi dimineața am primit o hotărâre judecătorească fără nici o importanță juridică pentru mine (am vândut firma care se judeca și numai neatenția reclamantului și a instanței a permis să se judece cu citare și comunicare la o adresă care nu mai este valabilă), dar cu mare importanță sentimentală, întrucât mi-am adus aminte de un client MarketOnline care întruchipează cel mai bine imaginea lipsei de rezonabilitate, de luciditate, de bun simț în final. Clientul în cauză, persoană juridică, a cumpărat demult un videoproiector. A doua zi, a venit cu el la service că e stricat. L-am trimis la importator, care l-a reparat imediat și am sunat clientul să vină să îl ia. Clientul nu și nu, el vrea banii înapoi. Plus despăgubiri pentru deranj! Că știe el o lege care zice că în 48 de ore de la achiziție trebuie să-i dăm banii înapoi. I-am explicat că sunt 10 zile, denunțare de contract la distanță, dar valabil doar pentru persoanele fizice că așa a vrut legiuitorul, că produsul e reparat perfect, etc. Nu și nu: amenințări, șantaj, de toate!

Evident, domnul Georgescu dacă nu mă înșel, distins reprezentant al firmei Prodav, a început să posteze peste tot, pe bloguri, pe forumuri, unde putea și el. Că suntem de rahat, că l-am păcălit, toate cele uzuale. Am răspuns prompt, cu argumente și documente și l-am invitat să ne dea în judecată dacă e sigur că are dreptate. Ceea ce a și făcut!

Din păcate pentru domnul Georgescu (și pentru alți clienți ca Dânsul), dreptatea nu e de partea cui crede, e de partea cui se informează. După mai bine de 6 luni, instanța a decis în defavoarea clientului, constatând ceea ce ar fi trebuit să fie clar de la început, că “Restituirea prețului plătit nu poate fi cerută pus și simplu, ci doar ca accesoriu sau ca urmare a unei acțiuni personale de rezoluțiune a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți … însă în dreptul civil se dă prioritate principiului salvării contractului și numai în situația în care se susține și se dovedește că aceasta nu poate avea loc (ex.: în cazul de față scopul încheierii acestuia nu poate fi atins prin eventuala reparare a obiectului) se pronunță rezoluțiunea. Pe de altă parte, certificatul de garanție depus la dosarul cauzei îndrituia cumpărătorul doar la repararea în naura a prejudiciului.”

Acum nu aș vrea să înțeleagă cineva că, în opinia mea, magazinele online din România oferă servicii impecabile și clienții sunt toți duși cu plută. Nici vorbă, mai ales că eu sunt acum un simplu client, și încă unul frecvent. Mi-aș dori însă ca noi, clienții, să impunem standarde mai ridicate de servicii magazinelor fiind realiști, nu utopici.

Cum procedez eu (și cum ar trebui să procedați și voi):

1. nu mă reped la magazinul online să ridic produsul, îl aștept la birou sau acasă, după caz, întrucât de asta cumpăr online și nu offline, să fiu comod

2. indiferent că vine prin personal propriu al magazinului sau prin curier, nu scot un ban din buzunar până nu desfac pachetul, nu verific conținutul și, dacă este un produs electronic, nu testez produsul și nu mă conving că funcționează perfect

3. dacă reprezentantul magazinului/curierul începe să facă nazuri că nu se poate, că nu mai are timp, etc, îl las să ia frumos tot ce a adus și să se după înapoi la sediu cu ele, eventual și desigilate dacă se poate

4. chiar dacă totul merge ok, nu semnez actele până nu le verific și nu le citesc: factura, chitanța, certificat de garanție, numele și seria produsului, clauze decente.

Procedând așa, am 0,000001% șansă să cumpăr monitoare LCD cu pixeli morți care nu sunt acoperiți de garanție, sau HDD-uri busite pe care le vor refuza apoi la service, sisteme cu componente care sunt incompatibile între ele și nimeni de la magazin nu a observat, produse care nu funcționeză de noi și care se repară în 2 luni, când nu mai am nevoie de ele, etc.

Și procedând toți așa, lăsând magazinele pe stoc cu mii de produse nefuncționale, defecte sau nedorite (dacă nu ne lasă să verificăm și îl trimitem înapoi), plus cheltuieli inutile de transport, unica lor opțiune va fi să ne ofere produse de calitate, funcționale și servicii decente, fără a căuta însă cel mai mic preț și cele mai minunate servicii, astea 2 nu merg niciodată împreună din motive evidente, de costuri.

Poate fi ieftin și prost, scump și bine dar niciodată ieftin și bine!

Later edit: Pc Garage s-a vândut!