Lucrez pentru equity, nu pentru onorarii. Asta înseamnă că nu iau tarif pe oră și nici abonament, ci o participație în firmele pe care le consiliez, iar succesul meu depinde de rezultatele lor. Pe LinkedIn, lista startup-urilor și firmelor cu care am lucrat a trecut de 100. Consecința practică e că nu văd AI-ul din prezentări de conferință, ci din discuțiile de luni dimineață: pe cine angajăm, ce automatizăm, unde ne-am ars.
În aprilie 2023 scriam aici că GPT-4 nu e sfârșitul meseriilor. Au trecut doi ani. Nu voi da nume de firme și nici cifre din interiorul lor, pentru că nu sunt ale mele. Pot să vă spun însă tiparele care se repetă, aproape indiferent de domeniu.
Ce s-a întâmplat public în ultimele luni
Câteva momente au mutat discuția din teorie în practică. În aprilie 2025, CEO-ul Shopify le-a scris angajaților, într-un memo intern care a devenit public, că echipele trebuie să arate de ce AI-ul nu poate face o treabă înainte să ceară oameni în plus. Tot în aprilie, CEO-ul Duolingo a anunțat o abordare „AI-first”, inclusiv renunțarea treptată la colaboratorii externi pentru munca pe care AI-ul o poate prelua, și a primit o reacție publică destul de dură.
Cel mai instructiv caz mi se pare Klarna. La începutul lui 2024, firma spunea că asistentul ei AI face munca a aproximativ 700 de agenți de customer service. În mai 2025, CEO-ul a spus că firma va investi din nou în suport uman, ca clienții să poată vorbi oricând cu un om. Nu e un eșec al tehnologiei. E o corectare de direcție, și e exact genul de lecție pe care o văd și la scară mică.
Pe partea de cifre mari, raportul Future of Jobs 2025 al World Economic Forum, publicat în ianuarie, estima în jur de 170 de milioane de locuri de muncă create și 92 de milioane dispărute la nivel global până în 2030, deci un plus net de circa 78 de milioane. Sunt estimări, nu profeții. Dar direcția lor seamănă cu ce văd eu: mai multă mișcare decât dispariție.
Ce văd în firmele cu care lucrez
- Angajările de juniori pe roluri repetitive merg mai încet. Primele variante de texte, suportul de bază, munca simplă cu date: exact sarcinile prin care intrai în meserie sunt cele pe care un tool le face acum acceptabil. Firmele nu concediază neapărat, dar nu mai deschid posturile acelea. Pentru tineri, ăsta e cel mai îngrijorător semnal din tot tabloul.
- Echipele mici fac mai mult. Un startup care acum câțiva ani avea nevoie de zece oameni ca să ajungă la un produs funcțional se descurcă azi, de multe ori, cu mai puțini. Nu pentru că oamenii lucrează mai mult, ci pentru că o parte din munca de umplutură a dispărut.
- Rolurile se redefinesc, nu dispar în masă. Omul de marketing scrie mai puțin și editează mai mult. Analistul petrece mai puțin timp curățând date și mai mult interpretându-le. Titlul postului rămâne, conținutul lui se schimbă.
- Se caută oameni care combină domeniul cu AI-ul. Cel mai greu de găsit nu e „expertul în AI”, ci contabilul, juristul sau omul de vânzări care își știe meseria foarte bine și știe și să pună AI-ul la treabă în ea.
Unde văd că lucrurile merg prost
Cel mai frecvent tipar de eșec e managerul care decretează „de mâine folosim toți AI” fără training, fără procese și fără să spună cine verifică rezultatul. Echipa primește un abonament și o așteptare vagă. Rezultatul: oameni care se prefac că folosesc tool-ul, oameni care îl folosesc prost și un șef convins că „AI-ul nu merge”. Am descris în toamnă ce m-a învățat AI-ul despre productivitate: câștigul vine din schimbarea felului în care lucrezi, nu din simpla instalare a unei aplicații.
Al doilea tipar e în customer support. Automatizarea funcționează bine pentru întrebările care se repetă. Funcționează mult mai bine când clientul poate ajunge rapid la un om atunci când problema e complicată sau când e supărat. Firmele care au închis ușa către oameni au plătit în încredere. Cazul Klarna o spune la scară mare; eu am văzut-o la scară mică.
Al treilea: controlul calității și asumarea răspunderii devin competențe de bază, nu un detaliu. Când un model produce în cinci minute ce un om producea într-o zi, valoarea se mută la cel care știe să spună „asta e greșit” și semnează pentru rezultat. Am scris recent că răspunderea rămâne la oameni, iar asta e valabil și în interiorul unei firme, nu doar în relația cu statul.
Ce am nimerit și ce nu în 2023
Recitind articolul din aprilie 2023, cred că ideea centrală a rezistat: se automatizează sarcini, nu meserii întregi, iar „nu AI-ul îți ia jobul, ci un coleg care știe să lucreze cu AI” e tot mai adevărat. Și lista sarcinilor expuse a fost destul de bună: texte repetitive, primele variante, suportul de bază, codul simplu.
Ce n-am văzut suficient de clar a fost cine plătește primul. Mă gândeam la oamenii de 50 de ani ai căror posturi dispar. Problema mai apropiată s-a dovedit a fi la celălalt capăt: tinerii care nu mai găsesc prima treaptă. Și am subestimat cât de repede vor ajunge firmele să pună AI-ul în politica de angajare, nu doar în fluxul de lucru.
Sfaturi pentru angajați
- Fiți cel care aduce AI-ul în echipă, nu cel căruia i se aplică. Propuneți voi ce se automatizează.
- Adânciți domeniul. AI-ul fără cunoașterea meseriei produce texte frumoase și greșite.
- Învățați să verificați: surse, cifre, logică. E o abilitate pe care o plătește oricine.
- Dacă sunteți la început, căutați roluri în care aveți acces la oameni cu experiență, nu doar la sarcini.
Sfaturi pentru fondatori
- Nu cereți „folosiți AI” fără training, timp de învățare și reguli clare despre date și verificare.
- Măsurați rezultatul, nu numărul de prompturi. Dacă un proces nu s-a îmbunătățit, nu ați automatizat nimic.
- Automatizați suportul cu o cale rapidă spre un om. Încrederea clientului e mai scumpă decât un post.
- Când puneți agenți AI care fac lucruri în procese reale, stabiliți dinainte cine răspunde când greșesc.
Juniorii și contractul social
Aici vreau să fiu direct. Dacă toate firmele taie posturile de junior pentru că un tool face treaba acceptabil, peste cinci ani nu vom mai avea seniori. Seniorii nu cad din cer; sunt foști juniori care au greșit pe bani mici, sub ochii cuiva mai experimentat. O firmă care renunță la juniori economisește azi și cumpără scump mâine.
Cred că avem nevoie de un contract social nou, și nu doar la nivel de stat. Firmele care câștigă productivitate din AI ar trebui să reinvestească o parte în pregătirea oamenilor tineri, chiar dacă primul an nu e „rentabil”. Școlile și universitățile ar trebui să predea lucrul cu AI ca pe o unealtă de meserie, nu ca pe o tentație de copiat. Iar statul ar trebui să sprijine stagiile și uceniciile reale. Le spun de ani buni tinerilor, inclusiv în sfaturile pentru tinerii antreprenori, să învețe repede și să caute mentori. Acum e rândul nostru, al celor cu experiență, să facem loc pentru ei.
Voi ce vedeți în firmele în care lucrați? Se mai angajează juniori la voi, și dacă da, cum arată acum prima lor lună?